Released: 2001 01. Ursitoare 4:06 02. Lumi Albe 4:19 03. So Why 4:21 04. Vecina de sus 4:08 05. Iubi 5:37 06. Cântecu' lu' Tănase 4:12 07. Întoarce-te când dorm 5:30 08. Salvează-ma de mine 4:51 09. Chiar dacă 4:52 10. Taxe 3:19 11. Pașaport pentru suflet 12. Bonus Track: Chiar dacă… (în 2008) 5:10 Credits: • Guest – Berti Barbera (tracks: 5) • Music By, Lyrics By, Composed By, Voice, Guitar, Orchestrated By – Florin Chilian • Orchestrated By, Guitar, Keyboards, Sequenced By [Sequencer], Edited By [Premixaje] – Adi Manolovici (tracks: 1 to 10) • Orchestrated By, Mixed By, Mastered By [Digital Mastering] – Ștefan Elefteriu (tracks: 11) Florin Chilian, un bărbat întreţinut Când îl pui faţă în faţă cu "Iubi", albumul reeditat recent, Florin Chilian devine uşor nostalgic. Din când în când îşi aminteşte să fie incomod, vitriolant şi "costisitor de inteligent". Adică el însuşi. http://www.adevarul.ro/societate/vede... Albumul "Iubi (Interfaţă la realitate)", apărut în 2001, a aşteptat şapte ani pentru ca lumea muzicală să-i confere recunoaşterea. Reeditat recent de Roton, s-a vândut în 10.000 de unităţi în numai două luni. Solistul, recompensat săptămâna trecută cu un Disc de Aur, spune povestea lui "Iubi", care se confundă din ce în ce mai acut cu povestea sa personală. Cu frustrări, lipsuri şi cumplit de multe aşteptări, pierdute printre amintirile anului 2000: "Trei ani am stat cu casa închiriată ca să pun un ban deoparte şi să scot albumul ăsta! Aveam nevoie de bani şi pentru album şi pentru prima chitară adevărată". Pentru prima chitară "adevărată" a vândut-o pe cea veche şi a mai pus vreo 200 de dolari strânşi cu foame, griji, ajutor de la vecini. Florin Chilian este un bărbat întreţinut. De chitara lui. Actuala lui "iubită", luxoasă şi cu tot dichisul, luată din America, l-a costat vreo 7.000 de dolari. Chilian o strânge în braţe ca pe o femeie şi-şi petrece serile cu ea, în garsoniera lui minusculă, situată într-unul din acele imobile vechi din spatele Dealului Mitropoliei. În cei 30 de metri pătraţi, cu balcon şi dependinţe cu tot, şi-a trăit iubirile, frustrările, speranţele, umilinţele. Când n-a mai avut încotro, ca să-şi scoată albumul, a închiriat spaţiul lui "vital"."Închiriez casa pentru un album" "În perioada aia am stat la un prieten, iar vecinii mă invitau la masă - ştiau prin ce trec, doar pentru că voiam să mă lansez în muzică. Domnul Marian Bărbulescu, un vecin care avea grijă de trabantul meu, mi-a împrumutat, fără ştirea soţiei, economiile lui: 48 de dolari. Voia să cumpere ceva frumos soţiei lui şi banii ăia erau ţinuţi secret, pentru cadou. Gestul lui a fost devastator! Tot domnul Bărbulescu m-a ţinut vreo două luni la el, pentru că ştia că am datorii la chitară. Când mi-am schimbat maşina cu o Skoda, i-am făcut trabantul meu cadou". Chilian nu mai ştie pe unde o fi acum domnul Bărbulescu, pentru că s-a mutat din imobilul respectiv. Ce vremuri, ce oameni minunaţi! "Astea erau vremurile, iubi! N-am niciun reproş de făcut cuiva". Chilian-cel-de-astăzi îşi plimbă chitara "într-o maşină de ministru cumpărată din bani munciţi, nu furaţi". "Mi-a zis mai deunăzi un prieten: Bă, eşti singurul fraier din industria muzicală care câştigă bani exclusiv din vânzări! Aşa este: cine vrea să mă audă ori cumpără un album, dă între 35 şi 50 de lei pentru un bilet la concert. Eu nu cânt în pieţe publice, la Zilele municipiului nu ştiu care, la Festivalul Berii sau la cel al Cârnatului. Cânt pe bani şi acum îmi permit să fiu scump, iubi!". Dar nebunia a început datorită unui om pe care nu l-am cunoscut şi nu ştiu nici acum cine este: a dus o casetă de şase piese ca demo, la Moody Bar, în 2 Mai, pe litoral. Toată vara a cântat acolo şi când oamenii s-au întors în Bucureşti, ei ştiau deja de artistul Chilian. Toţi oamenii aceştia care m-au ajutat au fost alături de mine şi acum, când am primit Discul de Aur", spune el.